"Iubirea e-un sentiment subjugat de cel al urii"

Nu exista dragoste adevarata !Nu stim inca,n-am invatat inca cum sa ne iubim…Ne mintzim partenerii si mai avem si indecentza de a declara ca-i iubim cu tot sufletul(cand nici macar sufletul nu shtim ce este cu adevarat).Folosim cuvinte(mereu aceleashi cuvinte de mii de ani) in virtutea inertziei,al caror intzeles ne depasheshte.Fiecare dintre noi a rostit macar o singura data in viatza,,te iubesc”,ca mai apoi,mai devreme sau mai tarziu ,acest sentiment sa piarda din intensitate,ca-ntr-un final sa se stinga ca si cand n-ar fi existat,ba mai mult ,ajungem sa regretam sau sa ne ridiculizam propria dragoste…Numai Dumnezeu cunoashte acest sentiment,pentru ca El ne iubeshte pe totzi la fel,cu aceeashi intensitate de la inceput pana la sfarshit,neconditzionat shi desavarshit…
Traim intr-o impresie de iubire,dar oricat de falsa ar fi , e atat de dulce,de minunata ,de inaltzatoare…Ganditzi-va daca nu shtim ce inseamna cu adevarat iubirea si ne simtzim ca niste ingeri cand o impartashim,cam cum ne-am simtzi cand am cunoashte-o pe cea desavarshita ? Sufletele identice(pereche)se cunosc de odinioara,din totdeauna,mai inainte de a se fi intalnit,iar atunci cand o fac se iubesc fara impotrivire,li se pare intalnindu-se ca s-au revazut dupa o despartzire…Pastreza in ele o farama din dragostea Dumnezeiasca si de aceea se iubesc frumos,intens,pur…dar,pt ca intotdeauna trebuie sa existe un dar,amestecandu-se in aceasta mocirla pamanteana vor uita curand pentru ce, dar mai ales DE UNDE au venit…Privitzi ce curat si sublim iubesc copii…(sunt la inceput de drum….)si cu cata disperare se agatza batranii de ultimele farame de iubire(sunt la sfarshit de drum )…Dragii mei,daca nu putem pastra iubirea cu care venim,macar haidetzi sa invatam aici sa ne iubim frumos,neconditzionat si …de ce nu…DESAVARSHIT !